Cum ce? Transportul rutier din Romania si locurile de munca aferente.
In perioada 30 – 31.05.2019, la Cluj, in cadrul conferintei organizate de revista Tranzit, s-a produs un eveniment istoric: prima intalnire, cu public, dintre reprezentantii unui sindicat al soferilor profesionisti din Romania (Sindicatul “Solidaritatea Soferilor Drumuri Bune” – SSDB) si reprezentantii asociatiilor patronale prezente la eveniment, anume F.O.R.T., ATM Bucovina, APTE2002, Apullum si ARTRI.
Ba chiar am avut si un reprezentant al unei puternice asociatii din Polonia (cu peste 40.000 de camioane “pastorite”). Ar fi trebuit sa fie prezenti si reprezentanti ai asociatiilor din alte cateva tari estice dar, in ultim moment, au fost nevoiti sa anuleze participarea la eveniment. Extrem de interesant ar fi fost si punctul lor de vedere, experienta lor, modul in care abordeaza ei situatia similara in care ne aflam.
Moderata excelent de catre Dl Sandor Gabor (IFPTR), discutia a fost foarte intensa, cu argumente pro si contra de ambele parti, obiectivul fiind acelasi: identificarea solutiilor prin care soferii romani sa nu mai fie nevoiti sa ia calea vestului pentru a se “realiza in viata”, in timp ce patronatul din Romania trebuie convins ca, fara o schimbare a atitudinii de ambele parti, finalizata prin crearea unei platforme unice de dialog, nu vom avea nicio sansa, ca sector de activitate, in fata Vestului tot mai agresiv in tentativa de atragere a fortei de munca ieftine (si disponibile) din Est. Bineinteles, la masa asta trebuie sa ia loc si onor Statul Roman, reprezentant in seara de dinaintea conferintei de catre europarlamentarii Maria Grapini (PSD) si Elek Levente (USRPlus). Dar aici e o discutie pe care o sa o tratez cu alta ocazie…
Am avut oportunitatea sa prezint viziunea mea despre concepte precum “SCHIMBARE”, “ECHITATE”, “PREDICTIBILITATE”, “SIGURANTA”, aspecte vitale in cadrul unei relatii angajat – angajator, dar si in raport cu modul de evolutie a pietei. Concluzia zilei si a prezentarii mele s-ar putea “traduce” printr-un slogan facut celebru de altii, anume “UNITI SALVAM” , doar ca de data asta vorbim de un sector intreg de activitate care contribuie cu peste 5% la PIB-ul Romaniei.
Inainte de a ne duce “peste aia de la Bruxelles” cum sugereaza unii si altii, noi trebuie sa ne asiguram ca avem “cvorum” aici, pe plan intern si ca rezolvam tot ce tine de noi aici, inainte de a ne lupta cu “pachetul de mobilitate”. La final, in fata lor, trebuie sa fim o singura voce, angajatori + angajati + mediu politic, alaturi de “fratii de suferinta” din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia etc.
Experienta anterioara, cu adrese scrise, pancarte si proteste de cateva zeci / sute de oamenii in fata institutiilor europene nu a dat rezultate. Asta si pentru ca a lipsit sustinerea celui mai important contingent, subiectul central al „Pachetului de Mobilitate”: conducatorii auto, angajatii companiilor de transport. E ca si cum noi am vrea sa invingem cu pistoalele cu apa o armata care are tunuri, rachete, drone etc. E clar ca trebuie sa trecem la alt nivel, cu o alta strategie. Sau poate, de data asta, chiar cu o strategie 🙂
Partea cea mai interesanta si datatoare de speranta este ca, la finalul discutiei, impreuna cu DL Sandor Gabor am reusit sa determinam ambele parti sa ia o decizie (pe loc) asupra datei si locului urmatoarei intalniri: SIBIU, 17 iunie 2019. Atat reprezentantii sindicatului cat si reprezentatii asociatiilor au confirmat prezenta, iar eu va promit ca o sa fiu acolo, alaturi de Dl Sandor, pentru a asigura cadrul necesar unui dialog constructiv.
Mi-as fi dorit sa mai vad si alte asociatii / sindicate / oameni politici / functionari din institutiile statului la discutie, dar se pare ca nu toata lumea doreste aplanarea acestui conflict artificial. Cum spunea cineva prezent la conferinta, “astia sunt precum companiile de medicamente… desi se lauda ca nu mai pot de grija noastra, nu au niciun interes sa ne facem bine, pentru ca atunci nu ar mai vinde medicamente”. De aici, intelege fiecare ce vrea.
Sa avem Drumuri Bune !
Lasa un comentariu